Monedele dacilor
Cele dintâi monede care au circulat în Dacia au fost monedele emise de regii macedoneni Filip II (359-336) şi Alexandru cel Mare (336-323). Ele erau stateri de aur şi de argint şi tetradrahme de argint (piese de 4 drahme) cu subdiviziunile lor. Staterii de argint a lui Filip aveau pe faţa capul lui Zeus, iar pe revers un călăreţ în galop. Acest tip de monedă a fost îndrăgit de daci şi a rămas ca tip caracteristic al monedelor lor.
Monedele emise de daci după modelul celor macedonene se diferenţiază foarte uşor, căci sunt inferioare ca execuţie şi nu au legende. Într-o anumită perioadă dacii au copiat şi legenda de pe modelele macedonene, legende scrise în caractere greceşti numai că le-au copiat greşit şi nu au nici un înteles. Un alt lucru de remarcat este faptul că, monedele dacice diferă între ele ca greutate şi ca metal, unele se apropie foarte mult de prototipurile macedonene, altele însă - foarte puţin.
Dar aceste monede dacice nu trebuie asemănate cu imitaţiile monedelor macedonene, ci ca pasiune a magistraţilor de a descrie arta acestui popor. Numismaţii interpretează aceste monede ca fiind monede "barbare", din care fac parte si monedele galilor, pannonilor, ilirilor, sciţilor, dar să nu uităm că aceste monede ca de exemplu ( ale pannonilor, sciţilor şi tracilor din sudul Balcanilor), au circulat şi în Dacia, ele imitând de asemeni aceleaşi prototipuri macedonene sau greceşti, pe care le imită şi monedele dacice. Bineînţeles că se deosebesc de ale dacilor pentru că magistraţii lor monetari şi monetăriile lor au interpretat altfel însemnele monedelor.
Prin secolul al II lea î.Chr., în Dacia îşi fac apariţia alte monede grecesti, ca de exemplu tetradrahme insulei Thasos, reprezentând pe faţă capul zeului Dionysos, încununat cu foi de iedera şi cu flori, iar pe revers pe Heracles, stând în picioare. Aceste monede au avut mare căutare pe piaţă deoarece s-au răspândit nu numai în Dacia, ci şi în tot nordul Peninsulei Balcanice şi în vasta regiune ocupată de sciţi în sudul Rusiei de astăzi. Dacii au imitat aceste monede şi circulau alături de cele originale, iar prin descoperirile monetare s-au găsit exemplare atât originale cât şi copii ale dacilor. Ele au circulat în Dacia până pe la sfirşitul primului secol î. Chr.
De îndată ce romanii au ajuns până la Dunăre, pe la 70 î. Chr., au ajuns pe piaţă şi dinarii romani republicani. Facem această afirmaţie deoarece în tezaurele monetare descoperite s-au găsit monede dacice şi grecesti din acea vreme împreună cu dinari romani, semn că au circulat împreună.
După cel de al doilea război daco-roman prin care Dacia este cucerită de Traian, monedele Imperiului Roman au pus stapânire pe pieţele dacice prin faptul că dinarii imperiali şi monedele de bronz mai mari şi mai mici au înlăturat în scurt timp pe cele greceşti şi dacice.
Emisiunile romanilor care au pătruns pe piaţă erau monede mici de argint, dinarii şi mai multe feluri de monede de bronz, care erau subdiviziuni, asta pentru cumpărături mici iar pentru cumpărături mari s-au folosit monede de aur aureii imperiali, care s-au răspândit destul de repede în Dacia.
Tot la acest capitol al monedelor de aur vom face o referire legată de binecunoscutele monede de aur Kosoni care sunt întalnite numai in Dacia. Această afirmaţie face din Kosoni nişte ciudăţenii deoarece dacii nu au batut niciodata nici un fel de piese din aur. Dar aceasta va rămâne în continuare o mare enigmă pentru istoricii noştri.
Kosonii sunt piese de aur cu greutatea unui stater grecesc sau elenistic de 8 grame şi ceva (in medie, cam 8,40 g), şi nu au aspect de monedă greacă. Se deosebesc prin faptul că monedele greceşti au pastila mai groasă, care se bătea la rece, pe când Kosonii au pastila plată, bătută la cald, tehnică folosită de romani. Aversul acestor monede este copiat de pe un denar roman republican de argint bătut în jurul anilor 120 i.Hr reprezentând un vultur care stă pe o ghioagă, ghioaga lui Heracles, şi ţine într-una din gheare o cununa de lauri, iar pe revers apare o altă imagine, un demnitar în toga, încadrat de doua personaje tot în toga care poarta niste mănunchiuri pe umăr. Această reprezentare o putem caracteriza ca fiind un magistrat roman însoţit de lictori, care sunt slujitorii lui, şi care poarta mănunchiul de nuiele şi o secure cu două tăişuri, semn al autoritatii magistratului monetar, care poate condamna la pedeapsa cu bătaie sau cu decapitarea.
Răspândirea acestor monede este cea mai uşoară problemă a acestor monede deoarece au fost găsiţi numai în Transilvania mai exact în zona ei de sud-vest, in preajma marilor cetăţi dacice din Muntii Orăştiei.
Descoperirea acestor monede este semnalată de prin secolul al XV-lea deoarece s-ar fi descoperit în apa Streiului o comoară, mii de monede de aur printre care se aflau şi Kosoni, cei ce au descoperit această avere trebuind să o predea.
O altă descoperire la fel de mare ca prima se afirmă a se fi întâmplat prin jurul anilor 1530 si anume in bazinul apei Sebeşului, în zona cetatilor dacice. Atunci s-au gasit, spun documentele, zeci de mii de monede din aur, bani din antichitate, cu legende în greacă, în documentele s-a afirmat despre prezenţa regelui macedonean Lysimah.
În acea perioadă a Renaşterii în Europa în numismatica secolelor XVI şi XVII apar primele afirmaţii cu referire la moneda koson. De aceea credem ca în acel tezaur de piese descoperit la 1530 au fost şi kosoni care, pentru moment, nu aveau semnificaţie importantă pentru cei care i-au examinat.
Acest tezaur nu a avut viaţă lungă deoarece în acea perioadă, Transilvania era un teren de confruntare între adepţii Imperiului Habsburgic şi atunci, cardinalul Martinuzzi, care era principal sfetnic al regatului, împreuna cu aliatul lui din Moldova, Petru Rares, au împarţit comoara, au topit-o, au transformat-o în bani si au folosit-o pentru plata mercenarilor.
Se presupune că unele piese au fost extrase şi au ajuns la colecţionari din spaţiul german care le-au putut studia, chiar daca atunci nu aveau prea multă documentaţie privind aceste monede.
O a treia descoperire o putem data prin anii 1803-1805. În 1803, doi ţărani români au găsit tot în zona munţilor Oraştiei un nou tezaur. Ei au început să vândă din piese, dar statul austriac s-a alarmat, şi cei doi descoperitori au fost nevoiţi să predea comoara, care a fost confiscată de autorităţi.
Un alt mare lot de kosoni a apărut doar după revoluţia din 1989, când căutătorii de comori au împânzit Munţii Oraştiei şi s-au scos atunci din ţară loturi mari de monede şi au fost vândute pe piaţa de antichităţi din Occident. Din fericire, o parte din piese au fost recuperate de poliţie sau au fost vândute de descoperitori.
În 2005 cu data de 21 februarie, Banca Naţională a României a lansat pe piaţa numismatică o monedă din aur, emisiunea "Istoria monedei - replică după moneda dacică de tip Koson".
Acestea aveau pe avers în centru, imaginea a trei bărbaţi mergând spre stânga (un consul roman însoţit de doi lictori - persoane ce însoţeau pe înalţii demnitari romani); dedesubt, legenda în limba greacă "KOSON"; împrejur, cerc perlat, iar pe revers imaginea unui vultur cu aripile deschise, în profil spre stânga, stând cu un picior pe un sceptru şi ţinând în gheara dreaptă o cunună; împrejur, cerc perlat.
Pentru ca replica emisă de Banca Naţională a României să nu fie confundată cu moneda autentică, aceasta conţine în interiorul cununei de pe revers monograma "R" (replică)Bibliografie: Comoara Regelui Koson, -M.N.I.R.
Revista Dacia Magazin, nr.40
