MAREA PROBLEMA ETNICA A ITALIEI : ZINGARI

MAREA PROBLEMĂ ETNICĂ A ITALIEI: ZINGARI

*2065 NUMĂRUL ŢIGANILOR CARE TRĂIESC ÎN BARĂCILE DIN NAPOLI, SPUNE CORRIERE DELLA SERA ÎN 15 MAI

* TOT ÎN LUNA MAI, URMAŞII LUI NERO CARE A DAT FOC ROMEI AU ARS BARĂCILE ŢIGĂNEŞTI DIN NAPOLI, JURNALIŞTII NUMINDU-LE APOI „RUGURI”

*ÎN TIMP CE POPULAŢIA ITALIANĂ CLOCOTEŞTE LA LIMITA RĂBDĂRILOR, CLASA POLITICĂ FACE APEL LA TOLERANŢĂ

*BARĂCILE DE ZINGARI - FOCAR DE INFECŢIE

*PENTRU ROMÂNI NIMIC NOU - ZINGARI TRĂIESC LA FEL CA ÎN CELEBRELE GHETOURI ALE ROMÂNIEI

Datorită politicilor defectuoase de liberă circulaţie, dezvoltate de Uniunea Europeană, ţiganii ajung să atenteze la starea de sănătate, bunăstarea socială, siguranţa şi economia multor naţiuni din Europa. În Italia au găsit un mediu propice de dezvoltare a ecosistemului de aşezări, identic cu cel din România. Politica democratică a fost aplicată fără măsura siguranţei sociale şi a sănătăţii populaţiei italiene. Acelaşi lucru se întâmplă şi în ţara noastră, numai că noi suntem familiarizaţi cu acest fenomen şi trăim cu concepţii precum: „ai grijă ce spui de ei că se poate interpreta şi poţi fi făcut rasist”, „lasă cererile pentru locuinţă socială că nu eşti ţigan ca să se aprobe”, „nu te mai du la vot că avem vreo 30 de procente ţigani în oraş şi o sa iasă acelaşi primar”, „nu te pune rău cu ei şi lasă de la tine ca să nu ai necazuri, mai bine eşti în rând cu ei decât împotriva lor şi aşa ai să o duci bine”, „lasă măi, nu se spală din cauză că nu au bani şi îs necăjiţi”, „ai grijă ce scrii că directorul ziarului e ţigan sau e manelist” ş.a.m.d.

În România nu poţi zice nimic că eşti arestat, iar în Italia un cetăţean sau un şef de stat poate vorbi liber despre cele văzute in jurul lui. Mediul spurcat construit de această etnie şi nelegiuirile lor nu sunt acceptate şi au ajuns la saturaţie pentru poporul italian. Poporul român tace, pentru că este ţinut bine în frâu de: serviciile secrete care controlează represiunea asupra celor ce vorbesc (cei păţiţi nu sunt puţini la număr), manipulare şi moda de a fi antirasist cultivată în rândul tinerilor şi a clasei politice prin instrumentele de mass-media, dar şi dezinformarea populaţiei.

În luna mai a anului curent, o armată de indivizi cu motociclete au năpustit asupra zonelor în care sunt instalate barăcile de zingari. Persoanele aveau asupra lor sticle incendiare. Panica s-a declanşat la aruncarea bombelor incendiare, strigătele victimelor fiind auzite până în zonele vecine („haoleo mancaţaş”). Înainte de cele întâmplate renumitul Napoli era considerat lada de gunoi a Italiei. S-a declanşat o amplă campanie de presă în acest sens la nivel naţional, iar ecoul ei nu a fost simţit pentru că nu s-au luat măsuri la nici un nivel.

După atacul mafiei napolitane asupra zonelor precizate, autorităţile au fost receptive şi au procedat la soluţionarea situaţiei pentru că faptele incendiatorilor aveau un răsunet impresionant în Europa. Jurnaliştii italieni au numit aceste locuri folosind termenul plastic „ruguri”.

Clasa politică a făcut apel la toleranţă şi răbdarea populaţiei şi au clasat întâmplarea ca pe un act iresponsabil. Italienii sunt un popor cu frică de îmbolnăvire sau de maladii, iar barăcile ,care erau catalogate ca focar de infecţie, alimentau ura populaţiei dar şi a mai multor persoane influente din lumea interlopă, după cum s-a văzut în urma incidentului.

Pentru ştiutele ghetouri ale fiecărui judeţ din România nu se face atâta zarvă. Putem lua ca exemplu celebre ghetouri etnice existente la nivel de ţară pentru care unii primari au fost catalogaţi ca rasişti când au vrut să ia măsuri clare sau au făcut observaţii pe marginea situaţiei. Societatea civilă este adesea ignorată atunci când vine cu iniţiative în acest sens.

SURSA : CAMARAD CALAPODESCU, BRATUL DE FIER DOMICILIAT IN ITALIA